stina (ne) s. f. Ashezare pastoreasca de vara. Mr. stina stane. Sl. stana „oprire” de la stati staną „a sta” cf. sb. cr. stan „coliba de pastor” stanar „pastor” rus. stan „statzie” (Lambrior 103; Cihac II 361; Densusianu Hlr. 282; Tiktin; Weigand Jb. XVI 228; Rosetti GS V 158; Conev 60; Sandfeld 95). Cuvintele sl. perfect explicabile prin procedeele sl. nu pot proveni din rom.; shi este greu de crezut k intilnirea lor cu rom. este intimplatoare. Totushi sa accentuat dificultatea trecerii lui an › in care se petrece numai in elementele moshtenite din lat. shi care nu apare la elementele sl. in afara de jupin stapin smintina shi stinca toate cuvinte considerate de origine incerta (cf. Pushcariu Dacor. III 27894 shi numerele noastre 4653 shi 8133). Sa incercat depashirea dificultatzii presupunind imprumutul din sl. la o data mai veche (Lambrior; Densusianu) sau o asimilare care pare ciudata cu in din roman batrin shi alte elemente lat. (Skok Arvih za Arbanašku Starinu II 339; ar fi trebuit sa existe shi in tzaran). In realitate ideea k in < an exista numai in elemente lat. este falsa cf. tc. kantar › cintar mgr. φράγγος › frinc; astfel k evolutzia aratata nu este pur shi simplu o imposibilitate ci o circumstantza a carei explicatzie ne scapa. Alte explicatzii sint mai ipotetice: din dacicul *stana (Hasdeu Col. lui Traian 1874 p. 105; cf. Pascu I 191; Philippide II 15; Pushcariu Lr. 176); din indoeurop. *sthana prin intermediul persanului stana „shedere” (Densusianu GS I 238; Pushcariu Dacor. III 382; Cancel Despre Roman 779) deshi un astfel de imprumut nu pare posibil istoriceshte; dintrun lat. *saeptana (Giuglea Dacor. II 360; cf. REW 7497). Der. stinash s. m. (pastor care are o stina). Din rom. pare sa provina mag. esztena shi sas. stinê; in schimb ngr. στάνη shi alb. stan care au fost prezentate uneori drept imprumuturi din rom. trebuie sa vina din sl.