STIGMATOFÓR s. n. (bot.) parte terminală a stilului care poartă stigmatele. (< lat. stigmatophorus)

STIGMATO- „stigmat”. ◊ gr. stigma, atos „semn, pată, marcă” > fr. stigmato-, germ. id., engl. id. > rom. stigmato-. □ ~for (v. -for), adj., s. n., 1. adj., Care poartă stigmate. 2. s. n., Parte terminală a stilului care poartă stigmatele; ~id (v. -id), adj., cu aspect de stigmat; ~nomiu (v. -nomiu), s. n., cavitate în formă de pete produsă, prin roadere, în parenchimul vegetal, de către larvele unor insecte; ~stegiu (v. -stegiu), s. n., tegument al stigmatului.