stercorar, ~ă a [At: LOVINESCU, C. IV, 58 / Pl: ~i, ~e / E: fr stercoraire] (Med) Stercoral.

STERCORÁR, -Ă adj. Stercoral. // s.m. Pasăre palmipedă din mările arctice care se hrănește cu peștii smulși altor păsări; lup-de-mare. [Cf. fr. stercoraire].

STERCORÁR, -Ă I. adj. 1. care crește pe excremente, cu care se hrănește. 2. fistulă ~ă (sau stercorală) = fistulă în comunicarea cu intestinul, care permite trecerea materiilor fecale. II. s. m. goeland brun care se hrănește cu victimele smulse altor păsări marine; lup-de-mare. (< fr. stercoraire)