stenografie sf [At: CR (1838), 20¹/15 / Pl: ? / E: fr sténographie] 1 Sistem de scriere rapidă alcătuită din semne convenționale, care permite notarea vorbirii cuiva pe măsura desfășurării ei Si: tahigrafie. 2 Profesiune practicată de stenograf.

STENOGRAFÍE s. f. Sistem de înregistrare rapidă a vorbirii cuiva cu ajutorul unor semne convenționale.

STENOGRAFÍE s.f. Sistem de scriere rapidă realizat cu ajutorul unor semne convenționale care permit înregistrarea vorbirii în ritmul ei obișnuit; tahigrafie. [Gen. -iei. / < fr. sténographie, engl. stenography, cf. gr. stenos – strâns, graphein – a scrie].

STENOGRAFÍE s. f. sistem de scriere rapidă cu ajutorul unor semne convenționale care permit înregistrarea vorbirii în ritmul ei obișnuit. (< fr. sténographie)

STENOGRAFÍE f. Sistem de semne grafice convenționale, folosit pentru înregistrarea rapidă a vorbirii cuiva. [G.-D. stenografiei; Sil. -no-gra-] /<fr. sténographie

stenografie f. arta de a scrie cu prescurtări tot așa de repede ca și vorba.

*stenografíe f. (vgr. stenós, strîmt, și grafie). Sistema de a scrie pin prescurtărĭ. - De această sistemă se foloseaŭ și Greciĭ și Romaniĭ. Dar ĭa s’a dezvoltat maĭ ales în seculu 18 în parlamente, apoi ĭn universitățĭ și comerciŭ. Marile case comerciale din Eŭropa și America aŭ corespondențĭ stenografĭ care scriŭ peste 100 de cuvinte pc minut și care-s foarte bine plătițĭ. În ultimu timp, a început a se întrebuința fonografu, apoĭ placa de gramofon în locu stenografiiĭ.

STENOGRAFIÁ, stenografiez, vb. I. Tranz. A înregistra vorbirea cuiva cu ajutorul semnelor stenografice. [Pr.: -fi-a] – Din fr. sténographier.

stenografa v vz stenografia

stenografia vt(a) [At: BARIȚIU, P. A. III, 218 / P: ~fi-a / V: (înv) ~fa / Pzi: ~iez / E: fr sténographier] A scrie cu ajutorul semnelor stenografice (1) Si: a tahigrafia.

STENOGRAFIÁ, stenografiez, vb. I. Tranz. A înregistra vorbirea cuiva cu ajutorul stenografiei. [Pr.: -fi-a] – Din fr. sténographier.

STENOGRAFIÁ, stenografiez, vb. I. Tranz. A înregistra vorbirea cuiva cu ajutorul stenografiei. Ilie Pietraru era, pare-se, un țăran veritabil, analfabet cu deosebit talent, ale cărui povești le stenografiau frații Stavri și le dădeau tiparului nealterate. SADOVEANU, E. 164. De-ar putea cineva să stenografieze toate gîndurile care trec prin mintea omului! ALECSANDRI, la CADE.

STENOGRAFIÁ vb. I. tr. A scrie servindu-se de semnele stenografice. [Pron. -fi-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. sténographier].

STENOGRAFIÁ vb. tr. a scrie cu ajutorul stenografiei. (< fr. sténographier)

A STENOGRAFIÁ ~éz tranz. (cuvântări) A înregistra prin intermediul stenografiei. [Sil. -no-gra-fi-a] /<fr. sténographier

stenografià v. a scrie prin stenografie: a stenografia un discurs.

*stenografiéz v. tr. (d. stenografie). Scriŭ stenografie, scriŭ după auz discursu cuĭva.

stenografíe (-no-gra-) s. f., art. stenografía, g.-d. stenografíi, art. stenografíei

stenografíe s. f. (sil. -gra-), art. stenografía, g.-d. stenografíi, art. stenografíei

stenografiá (a ~) (-no-gra-fi-a) vb., ind. prez. 3 stenografiáză, 1 pl. stenografiém (-fi-em); conj. prez. 3 să stenografiéze; ger. stenografíind (-fi-ind)

stenografiá vb. (sil. -gra-fi-a), ind. prez. 1 sg. stenografiéz, 3 sg. și pl. stenografiáză, 1 pl. stenografiém (sil. -fi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. stenografiéze; ger. stenografiínd (sil. -fi-ind)

stenografia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. stenografiază, 1 pl. stenografiem, ger. stenografiind)

STENOGRAFÍE s. (înv.) tahigrafie.

STENOGRAFIE s. (înv.) tahigrafie.

STENOGRAFIÁ vb. (înv.) a tahigrafia.

STENOGRAFIA vb. (înv.) a tahigrafia.

STENOGRAFÍE s. f. (< fr. sténographie, engl. stenography, cf. gr. stenos – strâns, graphein - a scrie): sistem de scriere rapidă realizat cu ajutorul unor semne convenționale care permit înregistrarea vorbirii în ritmul ei obișnuit; (rar) tahigrafie.

STENO- „restrîns, limitat, redus, puțin”. ◊ gr. stenos „îngust, strîmt” > fr. sténo-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. steno-. □ ~bar (v. -bar), adj., (despre viețuitoare) sensibil la variațiile presiunii atmosferice; ~bate (v. -bat₁), s. n. pl., organisme marine care viețuiesc la o anumită adîncime; ~batic (v. -batic), adj., 1. adj., (Despre plancton) Cu adaptabilitate redusă față de zonele de adîncime. 2. adj., Relativ la distribuția pe verticală a organismelor vegetale acvatice în mări și oceane; ~bionte (v. -biont), adj., s. n. pl., (organisme) care suportă doar variații limitate ale factorilor de mediu; ~bioză (v. -bioză), s. f., stare a speciilor care permite suportarea unor variații restrînse ale factorilor de mediu; ~cardie (v. -cardie), s. f., senzație de strîngere precordială, specifică anghinei pectorale; ~carp (v. -carp), adj., cu fructe înguste; ~cefal (v. -cefal), adj., cu craniul îngust; ~cenoză (v. -cenoză₁), s. f., asociație vegetală sau animală cu un areal limitat de distribuție; ~cist (v. -cist), s. n., celulă axilară prezentă în frunzele unor mușchi; ~clad (v. -clad), adj., cu ramuri înguste; ~core (v. -cor), adj., s. f. pl., (animale sau vegetale) cu areal restrîns la răspîndire; ~corie (~chorie) (v. -corie₂), s. f., răspîndire geografică limitată la un areal mic; ~fag (v. -fag), adj., s. n., (organism) care se hrănește cu un număr redus de specii animale sau vegetale; ~file (v. -fil₂), adj., s. f. pl., 1. adj., Cu frunze înguste. 2. s. f. pl., Frunze reduse, rezultate în urma adaptării istorice a plantelor la anumite condiții de viață; ~fot (v. -fot), adj., (despre plante și animale) cu adaptabilitate redusă față de variațiile de lumină; sin. stenofotic; ~fotic (v. -fotic), adj., stenofot*; ~grafie (v. -grafie), s. f., înregistrare grafică rapidă a vorbirii cuiva cu ajutorul unor semne convenționale; sin. brahigrafie, tahigrafie; ~gramă (v. -gramă), s. f., text înregistrat prin stenografie; ~haline (v. -halin), adj., s. n. pl., (organisme) cu adaptabilitate redusă față de condițiile de salinitate a apei; ~higrobiont (v. higro-, v. -biont), adj., (despre specii) care, pentru menținerea existenței, necesită condiții de umiditate strict limitate și determinate; ~mer (v. -mer), adj., (despre agenți patogeni) care atacă un număr restrîns de organe ale plantei-gazdă; ~morf (v. -morf), adj., (despre plante) cu înfățișare mai mică decît la forma tipică; ~petal (v. -petal), adj., cu petale înguste; ~pter (v. -pter), adj., cu aripi înguste; ~riz (v. -riz), adj., cu rădăcina îngustă; ~sperm (v. -sperm), adj., cu semințe înguste; ~spermocarpie (v. spermo-, v. -carpie), s. f., degenerare a ovulelor după fertilizare, avînd ca rezultat fructe parțial sau complet lipsite de semințe; ~term (v. -term), adj., (despre organisme) care suportă doar variații limitate ale temperaturii mediului înconjurător; sin. stenotermic; ~termic (v. -termic), adj., stenoterm*; ~top (v. -top), adj., 1. (Despre plante și animale) Care prezintă o răspîndire ecologică limitată. 2. Adaptat la condiții ecologice puțin variabile; sin. stenotopic; ~topic (v. -topic), adj., stenotop* (2); ~topie (v. -topie), s. f., adaptabilitate a organismelor față de variatele condiții ecologice; ~trof (v. -trof), adj., (despre agenți patogeni) care produce infecții în limite foarte înguste ale condițiilor ecologice; ~tropic (v. -tropic), adj., care nu poate suporta variații mari ale factorilor ecologici; ~xen (v. -xen), adj., (despre paraziți) adaptat la o gazdă unică sau la mai multe gazde din grupe zoologice apropiate.