stana stane s.f. Ashezare pastoreasca de vara la munte sau in afara satului unde se adapostesc pe timpul noptzii oile shi pastorii. Stana se constituie la „ruptul sterpelor” cand are loc insambrirea shi masurishul laptelui. Stana este alcatuita din coliba pacurarilor ridicata „in furci” unde se asheza shi vatra din comarnic staulul oilor in dosul colibei shi strunga oilor in fatza (dupa Dancush 1986: 49). „Centrul locuirii montane este ashadar stana admitzand cel putzin doua din intzelesurile termenului: stana = loc de preparare a laptelui (reshedintza baciului); stana = intreg ansamblul unei ashezari pastorale. (...) Dar stana (fromagerie) are k unic centru al sau shi al intregului complex focul shi vatra focului. Stana (sens largit) are un al doilea centru al sau: strungile (tzarcul in care oile adunate sunt mulse de trei ori pe zi)” (Latish 1993). Dupa tipul de asociere: stana pe cumpene (sistem clasic traditzional autohton arhaic: asocierea proprietarilor de oi constituirea stanei prin unirea mai multor laptarii iar la Ruptu Sterpelor se face carambitul laptelui se calculeaza in cumpene cantitatea de branza shi de urda ce i se cuvine fiecarui proprietar de oi) shi stana pe fontzi (sistem introdus de evrei la sfarshitul sec. al XIXlea: dupa fiecare cap de oaie cu lapte se primesc 810 fontzi de branza (Georgeoni 1936: 4243). ♦ (top.) In Staneshti La Staneshti Preluca Staneshtilor top. in Dragomireshti (Faiciuc 1998); Stanishoara munte (1.629 m) ce face parte din Culmea Jupania (Muntzii Maramureshului) (Posea 1980: 29). ♦ (onom.) Stana nume de familie in Maramuresh. Din sl. stanǔ stana „oprire statziune” de la stati „a sta” cf. srb. stan „coliba de pastor” stanar „pastor” rus. stan „statzie” (Scriban; Lambrior Cihac Densusianu Tiktin Rosetti Conev cf. DER; DEX); „Este un cuvant tipic pastoresc general shi stravechi in limba dar cu obarshie deocamdata echivoca; posibil autohton. Cei mai multzi filologi lau considerat slav (k imprumut arhaic) altzii insa lau declarat autohton tracodacic. Dintrun tracodacic *stana (rad. i.e. *stā ”a sta statziune loc de shedere„) ushor putea sa derive rom. stana” (Russu 1981: 388389); cuvant autohton (Hasdeu Philippide Reichenkron); cuv. de origine tracodaca (MDA). Cuv. rom. > srb. stira magh. esztena (Macrea 1970: 13; Bakos 1982; DER).