stana stane s.f. Ashezare pastoreasca de vara la munte sau in afara satului unde se adapostesc pe timpul noptzii oile shi pastorii. Stana se constituie la „ruptul sterpelor” cand are loc insambrirea shi masurishul laptelui. Stana este alcatuita din coliba pacurarilor ridicata „in furci” unde se asheza shi vatra din comornic staulul oilor in dosul colibei shi strunga oilor in fatza (dupa Dancush 1986: 49). Dupa tipul de asociere: stana pe cumpene (sistem clasic autohton) shi stana pe fontzi (sistem introdus de evrei). ♦ (Top.) In Staneshti La Staneshti Preluca Staneshtilor top. in Dragomireshti (Faiciuc 1998). Sl. stana „oprire” de la stati „a sta” cf. srb. stan „coliba de pastor” stanar „pastor” rus. stan „statzie” (Densusianu Titkin Rosetti cf. DER); „Este un cuvant tipic pastoresc general shi stravechi in limba dar cu obarshie deocamdata echivoca; posibil autohton. Cei mai multzi filologi lau considerat slav (k imprumut arhaic) altzii insa lau declarat autohton tracodacic. Dintrun tracodacic *stana (rad. ie *stā ”a sta statziune loc de shedere„) ushor putea sa derive rom. stana” (Russu 1981: 388389); Cuvant autohton (Hasdeu 1894 Philippide 1928 Russu 1981 Brancushi 1983); Cuvant romanesc preluat de srb. sloveni (stira) shi magh. (esztena) (Macrea 1970: 13; Bakos 1982).