opțiuni
  • info

2 intrări

12 definiții

din care

Explicative DEX

SPIRITÍST, -Ă, spiritiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține spiritismului, privitor la spiritism. 2. S. m. și f. Persoană care practică spiritismul. – Din fr. spiritiste.

SPIRITÍST, -Ă, spiritiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține spiritismului, privitor la spiritism. 2. S. m. și f. Persoană care practică spiritismul. – Din fr. spiritiste.

spiritist, ~ă [At: MAIORESCU, CR. III, 55 / Pl: ~iști, ~e / E: fr spiritiste] 1 smf Adept al spiritismului Si: spiritualist (3). 2 a Care aparține spiritismului. 3 a Referitor la spiritism.

SPIRITÍST2, -Ă, spiritiști, -ste, s. m. și f. Persoană care practică spiritismul. Și de atunci începutul spiritiștilor în Iași. De atunci Grigore Nazianzul, Efrem Sirul, Solomon înțeleptul și alți răposați de veacuri nu se mai pot liniști în morminte. CREANGĂ, A. 142.

SPIRITÍST1, -Ă, spiritiști, -ste, adj. Care aparține spiritismului, cu privire la spiritism. Strîngînd părintele Duhu para cîte para, și-a comisionat cărți spiritiste și, cetindu-le, cică a zis către oarecine: Aceste cărți încăpînd pe mîna unor șarlatani ignoranți, ai să auzi vorbindu-se că fac minuni. CREANGĂ, A. 141.

SPIRITÍST, -Ă adj. Referitor la spiritism. // s.m. și f. Cel care practică spiritismul. [< fr. spiritiste].

SPIRITÍST, -Ă adj., s. m. f. (cel) care practică spiritismul. (< fr. spiritiste)

SPIRITÍST1 ~stă (~ști, ~ste) Care ține de spiritism; propriu spiritismului. /<fr. spritiste

SPIRITÍST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. 1) Adept al spiritismului. 2) Persoană care practică spiritismul. /<fr. spirtiste

spiritist a. ce ține de spiritism. ║ m. cel ce crede în spiritism.

*spiritíst, -ă s. (d. spirit). Care se ocupă de spiritizm. Adj. Ședință spiritistă.

Ortografice DOOM

spiritíst adj. m., s. m., pl. spiritíști; adj. f., s. f. spiritístă, pl. spiritíste

spiritíst adj. m., s. m., pl. spiritíști; f. sg. spiritístă, pl. spiritíste

Intrare: spiritistă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spiritistă
  • spiritista
plural
  • spiritiste
  • spiritistele
genitiv-dativ singular
  • spiritiste
  • spiritistei
plural
  • spiritiste
  • spiritistelor
vocativ singular
  • spiritistă
  • spiritisto
plural
  • spiritistelor
Intrare: spiritist (adj.)
spiritist1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spiritist
  • spiritistul
  • spiritistu‑
  • spiritistă
  • spiritista
plural
  • spiritiști
  • spiritiștii
  • spiritiste
  • spiritistele
genitiv-dativ singular
  • spiritist
  • spiritistului
  • spiritiste
  • spiritistei
plural
  • spiritiști
  • spiritiștilor
  • spiritiste
  • spiritistelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

spiritist, spiritistăadjectiv

  • 1. Care aparține spiritismului, privitor la spiritism. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Strîngînd părintele Duhu para cîte para, și-a comisionat cărți spiritiste și, cetindu-le, cică a zis către oarecine: Aceste cărți încăpînd pe mîna unor șarlatani ignoranți, ai să auzi vorbindu-se că fac minuni. CREANGĂ, A. 141. DLRLC
etimologie:

spiritist, spiritiștisubstantiv masculin
spiritistă, spiritistesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care practică spiritismul. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Și de atunci începutul spiritiștilor în Iași. De atunci Grigore Nazianzul, Efrem Sirul, Solomon înțeleptul și alți răposați de veacuri nu se mai pot liniști în morminte. CREANGĂ, A. 142. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „spiritistă”

Visit YouGlish.com