SOTZÍE sotzii s. f. 1. Femeia considerata in raport cu sotzul ei; nevasta soatza. Venea... sotzia invatzatorului cu domnishoara Laura. REBREANU I. 22. Dupa ce afla inelul sa reintoarse la sotzie shi la copii. RETEGANUL P. II 18. Mai lungeshtemi viatza Pinami vine sotzia K sotziai tinerea SHam trait bine cu ea. JARNÍKBIRSEANU D. 499. ♦ (Invechit shi popular) Sotz barbatz. Da de ce sa nu vie sa ma vada?... Da nui el sotzia mea? SADOVEANU O. V 256. Vecinica surioara barbatul meu e la moara; Nu shtiu oare o sa vie ori sami iau alta sotzie? PANN P. V. II 134. ♦ Perechea unui animal. Sarmanica Turturea Dacashi pierde sotzia Ea pe alta nushi mai vrea. SEVASTOS C. 43. Turturea fara sotzie SHi tot cred co sa mai vie. JARNÍKBIRSEANU D. 129. 2. (Invechit shi popular) Tovarash insotzitor. Impreuna cu sotziile sale intra in gospodaria shatrarului intro larma intaritata de cini. SADOVEANU Z. C. 42. Taiara capul turcului shi pe celelalte sotzii ale lui. BALCESCU O. II 202. ♦ Aliat partash; prieten. 3. (Invechit shi popular) Fiecare dintre cele doua obiecte care alcatuiesc o pereche. Barbatul fara muiere k foarfeca fara sotzie ce nu taie ci numai zgirie. POP.