slomn sm vz slon

slomn, V. slon.

slon sn [At: (a. 1722) IORGA, S. D. VII, 37 / V: (înv) ~omn / Pl: ~uri, ~oane / E: bg слон, srb slon] 1 (Pop) Șopron. 2 (Bis) Tindă. 3 (Îdt) Prăjină de lemn care este folosită pentru marcarea barierei de la marginea orașului.

slon n., pl. urĭ și oane (cp. cu bg. rus. slon, elefant, și cu sîrb. slom, surpătură, loc surpat). Vest. Pridvor, portic (la biserică). Șopron numaĭ cu 2-3 părețĭ: o căruță supt un slon în curtea caselor sale (Univ. 22, 7, 1915; 2, 1; Cod.). – Vechĭ slomn. Dim. slonecĭ, pl. e. Slom în CL. 1910, 898, și 1913, 826.