SINOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul istoriei, limbii și culturii chineze. – Din fr. sinologie.

sinologie sfs [At: ANTONESCU, D. / E: fr sinologie] Știință care studiază istoria, limba și literatura chineză.

SINOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul istoriei limbii și culturii chineze. – Din fr. sinologie.

SINOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul istoriei limbii și literaturii chineze.

SINOLOGÍE s.f. Știință care studiază istoria, limba și literatura chineză. [Gen. -iei. / < fr. sinologie, cf. lat. t. sina – chinez, gr. logos – știință].

SINOLOGÍE s. f. știință care studiază istoria, limba și cultura chineză. (< fr. sinologie)

SINOLOGÍE f. Știință care se ocupă cu studiul istoriei, limbii, literaturii și culturii poporului chinez. [G.-D. sinologiei] /<fr. sinologie, germ. Sinologie

*sinologíe f. (lat. Sina, China, și -logie). Știința limbiĭ, istoriiĭ și instituțiunilor Chineĭ.

sinologíe s. f., art. sinología, g.-d. sinologíi, art. sinologíei

sinologíe s. f., art. sinología, g.-d. sinologíi, art. sinologíei

SINOLOGÍE s. f. (< fr. sinologie, cf. lat. t. sina – chinez, gr. logos – știință): știință care studiază istoria, limba și literatura chineză.

SINOLOGÍE (< lat. Sina „China” + gr. logos „studiu”) s. f. Disciplină care are ca obiect de studiu lumea chineză în general. În particular, specialistul în s. cercetează mitologia, istoria, gândirea literatura sau religiile Chinei, condiția fundamentală fiind competența lingvistică (în special accesul la texte în limba chineză veche), iar obiectivul urmărit este traducerea unor asemenea texte în limba maternă sau într-o limbă de circulație internațională, comentarea și popularizarea lor.