5 definitzii pentru singurit
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
singurit ~a [At: VACARESCUL GR. 20/2 / Pl: ~itzi ~e / E: singur + it] 1 a (Inv; d. lucruri locuri arbori etc.) Singuratic (4). 23 sn a (SHis nume~) Singular (12).
singurít a adj. Vechĭ. Rar. Singuratic. S. n. Sec. 19. Gram. Singular.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
SINGURÍT adj. s. v. singular.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
singurit adj. s. v. SINGULAR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare specializate
Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.
singurít a adj. (inv.) 1. (despre lucruri locuri arbori) razletz singuratic. 2. (in sintagma) nume singurit = singular.
- sursa: DAR (2002)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Intrare: singurit
singurit adjectiv
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)