SHFICHI (I) interj. (II) shfichiuiri s. n. I. Interj. Cuvant care imita shuieratul biciului. II. S. n. 1. Capatul subtzire shi neimpletit al biciului; pleasna. ♦ Lovitura data cu varful biciului. ♦ Fig. Vorba rautacioasa rautate impunsatura. ◊ Expr. A lua (pe cineva) in shfichi = a intzepa cu vorba; a ironiza. 2. Manunchi grup de fire de par. Onomatopee.