SHERPUÍT A sherpuitzi te adj. Care sherpuieshte care face cotituri; unduios cotit. Cind timpul era frumos o lua incetishor pe cararuia sherpuita in curmezishul dealului ce se ridica in fatza satului. VLAHUTZA O. A. I 94. Susurul acestor izvoare o faceau sa se uite galesh la ele shii placea sa le vaza curgerea lor cea sherpuita ce aluneca pe pamint. ISPIRESCU E. 18. (Adverbial) Dopurile pocneau. Chelnerii se strecurau sherpuit printre perechi. C. PETRESCU C. V. 311.