shchiop (oápa) adj. Olog cotonog cu un picior mai scurt shontorog. Mr. megl. shcl’op istr. shliop. Lat. cloppus (Pushcariu 1550; REW 1997; Tiktin) cf. v. fr. prov. clop. Rom. presupune *scloppus cf. alb. škjep (Philippide II 643) fr. écloper; s sar putea explica prin lat. ex sau poate printro contaminare cu lat. stloppus „zgomot” cf. v. it. schioppo „plescait trosnet” care sar fi zis pentru zgomotul ritmic al mersului cf. cat. esclop „copita”. Uz general (ALR I 71). Der. shchiopa vb. (a merge a ramine shchiop; a ciomagi) cuvint de uz general (ALR I 95) care Tiktin shi Candrea il deriva din lat. exclǒppāre; shchioapa s. f. (palma) numita asha caci masurind ceva cu degetul mare shi aratatorul deschis repetarea mishcarii seamana cu o shchiopatare); shchiopata vb. (a umbla shontic; a proceda greshit) probabil prin intermediul unei der. expresive din lat. exclǒppitāre dupa Pushcariu 1549 shi Candrea; din *cloppicāre cu schimbul de suf. dupa Tiktin shi REW 1996); shchiopa(ta)tura s. f. (shchiopatare); shchiopesc adj. (de shchiop); shchiopeshte adv. (k shchiopii); shchiopi(r)c interj. (imita shchiopatatul); shchiopirlan s. m. (shchiop) cu un suf. expresiv cf. tzopirla ciocirla.