SFÎRȘÍRE, sfîrșiri, s. f. Acțiunea de a (se) sfîrși; sfîrșit. ◊ Loc. adv. Fără sfîrșire = necontenit. Da cum vă aflați?... Da sînteți sănătoși?... ne întrebau fără sfîrșire cuconul Ștefănică și cucoana Marghiolița. GANE, N. II 189.