SFATUÍRE sfatuiri s. f. (Astazi rar) Actziunea de a (se) sfatui. 1. Povatza indemn; sfat. V. sfatui (1). Dupa sfatuirea celei mai tinere de la poarta sarunca in gitul barbatzilor shi incep ai lua cu vorba. CREANGA O. A. 136. Pentru cemi dai aste sfatuiri? NEGRUZZI S. III 476. Ii placu aceasta sfatuire a fratelui sau. GORJAN H. I 7. 2. Consultare deliberare consfatuire. V. sfatui (2). Fusese porunca de la comitet... sa tzinem sfatuire. CAMIL PETRESCU O. II 12. Dupa o sfatuire de citeva seri in cerdac la lumina lunei luara o hotarire. BASSARABESCU V. 42.