SEPARÁȚIE s.f. Despărțire, separare. ♦ (Jur.) Separație de bunuri = regim matrimonial în unele state, caracterizat prin păstrarea de către femeie a liberei dispuneri asupra bunurilor sale aduse în căsătorie; separația puterilor = principiu fundamental de organizare a unui stat, potrivit căruia în stat acționează trei puteri: legislativă, executivă și judecătorească exercitate de organe diferite, cu drept de control reciproc. [Gen. -iei. / cf. fr. séparation, lat. separatio].