optziuni
  • info

2 intrari

15 definitzii

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

SEMNALÁ semnalez vb. I. Tranz. A aduce ceva la cunoshtintza prin semne sau printrun semnal de avertizare a atrage atentzia cuiva asupra unui lucru a avertiza; a scoate in evidentza a releva a mentziona. Din fr. signaler (dupa semnal).

SEMNALÁ semnalez vb. I. Tranz. A aduce ceva la cunoshtintza prin semne sau printrun semnal de avertizare a atrage atentzia cuiva asupra unui lucru a avertiza; a scoate in evidentza a releva a mentziona. Din fr. signaler (dupa semnal).

semnala [At: GHICA C. E. II 409 / V: (inv) sign~ / Pzi: ~l'ez / E: semnal cf fr signaler] 1 vt A scoate in evidentza Si: a releva a reliefa a remarca (rar) a semnifica a semnaliza (3). 2 vt A aduce la cunoshtintza cuiva Si: a anuntza a comunica a informa a inshtiintza (rar) a semnaliza (4). 3 vt A aminti cuiva in treacat in linii mari Si: a mentziona (ivr) a semnui (4) (rar) a semnaliza (5). 4 vr (Rar) A se remarca. 5 vt (Rar) A observa. 6 vt (Idt) A da semnalmentele unei persoane. 78 vt A semnaliza (12). 911 vt A avertiza (13).

signala v vz semnala

SEMNALÁ semnalez vb. I. Tranz. (De obicei urmat de determinari in dativ) A atrage atentzia cuiva asupra unui fapt a avertiza pe cineva despre ceva. Drept raspuns el a semnalat dushmanului sau statornic gindul ce aveau turcii de al prinde. IORGA L. I 321.

SEMNALÁ vb. I. tr. A aduce ceva la cunoshtintza a anuntza ceva; a scoate in evidentza a releva a mentziona. [Cf. fr. signaler].

SEMNALÁ vb. tr. a aduce ceva la cunoshtintza a anuntza ceva; a scoate in evidentza a releva a mentziona. (dupa fr. signaler)

A SEMNALÁ ~éz tranz. A aduce la cunoshtintza atragand atentzia in mod special; a mentziona. /<fr. signaler

semnalà v. 1. a da semnalmentele unei persoane; 2. a inshtiintza prin semnale: a semnala sosirea unei corabii; 3. a atrage atentziunea: a semnala un rau; 4. a face invederat: serbari frumoase semnalara bucuria publica; 5. fig. a se distinge: a se semnala intr’un rasboiu (= fr. signaler).

*semnaléz v. tr. (fr. signaler it. segnalare). Anuntz pin semnale semnalizez: a semnala ivirea unuĭ torpilor. Anuntz numaĭ dar nu precizez (atrag atentziunea): a semnala comandantuluĭ o patrula dushmaneasca. Disting ilustrez: a semnala curaju cuĭva. V. refl. A se semnala pin curaj.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

semnalá (a ~) vb. ind. prez. 3 semnaleáza

semnalá vb. ind. prez. 1 sg. semnaléz 3 sg. shi pl. semnaleáza

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

SEMNALÁ vb. 1. a arata a indica a mentziona a preciza a specifica (inv.) a specializa. (Vom ~ urmatoarele recomandari...) 2. a nota a observa a releva a remarca a retzine a sublinia. (Sa ~ urmatoarele insushiri...) 3. a arata a desemna a indica. (Tabel care ~ invingatorii in concurs.) 4. a aminti a arata a cita a indica a mentziona a pomeni (rar) a semnaliza (inv.) a memora a prenumi (fig.) a atinge. (Problema este ~ intrun document.)

SEMNALÁ vb. v. deosebi distinge evidentzia ilustra remarca semnaliza singulariza.

SEMNALA vb. 1. a arata a indica a mentziona a preciza a specifica (inv.) a specializa. (Vom ~ urmatoarele recomandari.) 2. a nota a observa a releva a remarca a retzine a sublinia. (Sa ~ urmatoarele insushiri...) 3. a arata a desemna a indica. (Tabel care ~ invingatorii in concurs.) 4. a aminti a arata a cita a indica a mentziona a pomeni (rar) a semnaliza (inv.) a memora a prenumi (fig.) a atinge. (Problema este ~ intrun document.)

semnala vb. v. DEOSEBI. DISTINGE. EVIDENTZIA. ILUSTRA. REMARCA. SEMNALIZA. SINGULARIZA.

Intrare: semnalat
semnalat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • semnalat
  • semnalatul
  • semnalatu‑
  • semnalata
  • semnalata
plural
  • semnalatzi
  • semnalatzii
  • semnalate
  • semnalatele
genitiv-dativ singular
  • semnalat
  • semnalatului
  • semnalate
  • semnalatei
plural
  • semnalatzi
  • semnalatzilor
  • semnalate
  • semnalatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: semnala
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • semnala
  • semnalare
  • semnalat
  • semnalatu‑
  • semnaland
  • semnalandu‑
 singular plural
  • semnaleaza
  • semnalatzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • semnalez
 (sa)
  • semnalez
  • semnalam
  • semnalai
  • semnalasem
a II-a (tu)
  • semnalezi
 (sa)
  • semnalezi
  • semnalai
  • semnalashi
  • semnalaseshi
a III-a (el, ea)
  • semnaleaza
 (sa)
  • semnaleze
  • semnala
  • semnala
  • semnalase
plural I (noi)
  • semnalam
 (sa)
  • semnalam
  • semnalam
  • semnalaram
  • semnalaseram
  • semnalasem
a II-a (voi)
  • semnalatzi
 (sa)
  • semnalatzi
  • semnalatzi
  • semnalaratzi
  • semnalaseratzi
  • semnalasetzi
a III-a (ei, ele)
  • semnaleaza
 (sa)
  • semnaleze
  • semnalau
  • semnalara
  • semnalasera
signala
Nu exista informatzii despre paradigma acestui cuvant.
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

semnala, semnalezverb

  • 1. A aduce ceva la cunoshtintza prin semne sau printrun semnal de avertizare a atrage atentzia cuiva asupra unui lucru; a scoate in evidentza. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: avertiza mentziona releva
    • format_quote Drept raspuns el a semnalat dushmanului sau statornic gindul ce aveau turcii de al prinde. IORGA L. I 321. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.