SEÁMAN semeni s. m. (Mai ales la pl.) Cel care e la fel cu cineva; aproapele cuiva; om. K o cometa pe bolta stelelor fixe Am ratacit printre semeni. BENIUC V. 38. Eu nu sint in stare sa jignesc pe semenii mei. SADOVEANU P. M. 24. El nu ura atunci pe nimeni fiindca in fiecare seaman descifra o suferintza secreta. C. PETRESCU C. V. 122. ◊ Loc. adj. shi adv. Fara (de) seaman = fara asemanare cum nu mai este altul. Vecinic ar visa acea oara fara seaman. EMINESCU N. 75. ◊ Expr. A nu (mai) avea seaman (pe lume) = a nu avea pereche asemanare a nu mai exista altul la fel. Auzishi ceam spus domnitza? Ce facutai seaman nare! EFTIMIU I. 23. O sfrijita de lighioaie mai urita decit ciuma... cocoshata shi cucuiata de seaman pe lume nu mai avea. ISPIRESCU I. 206. SHtefan SHtefan domn cel mare Seaman pe lume nu are Decit numai mindrul soare! ALECSANDRI T. 1480. Variante: (regional) sáman (SADOVEANU O. VIII 174) sémen (SADOVEANU E. 194) s. m.