SCÍNCET scincete s. n. Plins (inabushit intretaiat intrerupt) geamat; scinceala scincitura scincit. Cind mam rasucit in ashternut am slobozit un scincet de durere. SADOVEANU N. F. 87. In grupul femeilor sau mai auzit shi alte scincete infundate in batiste sau shortzuri. SAHIA N. 93. Sta cu ochii inchishi. SHi numai cind auzi un slab scincet deschise mari ochii care licareau umblind dupa copil. BART E. 383. ♦ Vaiet (de pasari de animale). Risul lui Gingu shi scincetul ciinelui prin somn se intovarashira indelung in noapte. C. PETRESCU S. 36. Aceste inchipuiri le traia Zaharia Duhu... ascultind scincetul cocorilor in intunecimile inalte. id. R. DR. 49.