SCĂPĂTÁT¹ s. n. Apus, asfințit. Șerpii lungi, vărgați, cu burta cenușie, se zbăteau pînă la scăpătatul soarelui. Zvîcneau. Se potoleau după scăpătat. STANCU, D. 318. Se duseră zi de vară pînă seara, dar, cînd fu pe la scăpătatul soarelui, auziră un zgomot. ISPIRESCU, L. 115. Pîn’se-ncalță la picior, Soarele-i la prînzișor; Pînă-ncalță celălalt, Soarele-i la scăpătat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 174.