SCAFOPÓDE s. f. pl. clasă de moluște marine, din zona litorală, cu o cochilie cilindro-conică, ca un tub deschis la ambele capete. (< fr. scaphopodes)

* scafopód, -ă adj. (vgr. skáphe, cafă și -pod ca’n gasteropod). Zool. Ale căruĭ picĭoare-s ca niște lopeți scobite, ca la unele molusce. S.n., pl. e. Un scafopod. V. molusc.

scafopódă s. f., pl. scafopóde

SCAFO- „nacelă, ambarcație”. ◊ gr. skaphe „barcă” > fr. scapho-, engl. id., germ. skapho- > rom. scafo-. □ ~cefal (v. -cefal), adj., cu capul în formă de barcă; ~cefalie (v. -cefalie), s. f., deformație craniană care prezintă o scobitură adîncă, situată în partea de dinapoi a bregmei; ~hidrocefalie (v. hidro-₁, v. -cefalie), s. f., malformație congenitală constînd în asocierea scafocefaliei cu hidrocefalie externă; ~id (v. -id), adj., s. n., 1. adj., De forma unei bărci. 2. s. n., Os voluminos al mîinii și al labei piciorului; ~pode (v. -pod), s. n. pl., clasă de moluște marine mici, cu picioare trilobate sau în formă de lopată și cu cochilie tubulară.