saxicol, ~ă [At: ENC. ROM / Pl: ~i, ~e / E: fr saxicole, lat saxicola] 1 a (D. unele specii vegetale) Care crește pe stânci sau prin locuri pietroase. 2 sf Gen de păsări cântătoare cu penajul cenușiu deschis pe spate, cu pântecele galben, gușa ruginie și aripile negre.

SAXÍCOL, -Ă adj. (Despre organisme vegetale sau animale) Care crește sau trăiește printre stânci sau roci. [< fr. saxicole, cf. lat. saxum – stâncă, colere – a locui].

SAXÍCOL, -Ă I. adj. (despre organisme) care crește, trăiește printre stânci sau roci; saxatil. II. s. f. gen de păsări cântătoare cu penajul cenușiu deschis pe spate, cu pântecele galben și aripile negre. (< fr. saxicole/s/, lat. saxicola)

saxícol adj. m., pl. saxícoli; f. sg. saxicólă, pl. saxícole

saxícolă s. f., pl. saxícole

SAXI- „piatră, rocă, stîncă”. ◊ L. saxum „piatră, rocă” > fr. saxi-, engl. id. > rom. saxi-. □ ~col (v. -col₁), adj., (despre organisme) care crește sau care trăiește pe stînci sau roci; ~gen (v. -gen₂), adj., (despre plante) care crește pe stînci.