SÁTIRA (< fr. lat.) 1. Categorie estetica apartzinand sferei comicului care ridiculizeaza violent obiectivul vizat subliniindui caricatural laturile negative. S. poate folosi in functzie de fenomenul satirizat deopotriva tonalitatzii comice sau grave shi procedee diverse de la ironie pana la invectiva. 2. Specie a poeziei lirice cultivata inca din Antic. care ridiculizeaza cu intentzii moralizatoare aspecte negative ale vietzii individuale sau sociale. Au scris s. Horatziu Martzial Boileau Hugo Byron iar in literatura romana Gr. Alexandrescu M. Eminescu Al. Macedonski sh.a. ♦ Orice scriere cu caracter de critica batjocoritoare vehementa.