SATIRA (< fr. satire ; lat. satura) Specie a poeziei lirice in care sint ridiculizate moravuri caractere aspecte negative individuale sau sociale. La vechii greci shi romani satira avea un caracter dramatic shi didactic un fel de farsa incare eraubiciuitemoravurile. Adeseori personajele erau satirii. Mai putzin cultivata de poetzii greci ea cunoashte o mare dezvoltare in poezia latina ilustrata de Horatziu iarmai tirziuin lirica moderna. Satira ishigaseshteexplicatzia in antiteza dintre coruptzia societatzii shi idealurile de viatza ale poetului in ideea de ridiculizare. Ea poate fi: directa atunci cind poetul vizeaza direct moravurile caracterele etc. (Scrisorile lui M. Eminescu) indirecta cind scriitorul ironizinduse pe sine ridiculizeaza in fond moravurile societatzii inseshi (Satira. Duhului meu de Gr. Alexandrescu); personala cind obiectul satirei este o persoana (Cintecul ursului de I.H. Radulescu); generala sau colectiva cind ironizeaza o categorie sociala (Scrisoarea I de M. Eminescu). Dupa natura defectelor ridiculizateunii clasifica satira in sociala morala politica shi literara. Termenul satira este folosit dealtfel pentru orice fel de scriere cu caracter critic ironic. Dupa gradul de intensitate al ironiei satirele se grupeaza in amabile caracteristice prin ironia fina shi mai putzin usturatoare (O profesiune de credintza Satira. Duhului meu a lui Gr. Alexandrescu) shi vehemente cind batjocura este extrem de puternica mergind pina la violentza de limbaj a pamfletului (ex. Scrisoarea III de M. Eminescu). Ex. Vezi domnishorucela care toate le shtie Caruia vorba duhul i sta in palarie In chipul dea o scoate cu gratzii prefacute? Hainele dupa dinsul sint la Paris cusute: Singur nencredintzeaza. Lorneta atirnata Este shi mai streina deo forma minunata; Vrea so cumpere Printzul dar k un om cuminte Dumnealui o tocmise ceva mai inainte. Cind lea spus astea toate o ia la ochi priveshte. Chiar pe dama aceea cu careatunci vorbeshte: Io da in nas se pleaca shi in sfirshit o lasa Zicindui: „Ce lorneta! tearata mai frumoasa!” Fieshicine cunoashte ce cap tinarul are; Dar pentru k da bine din miini shi din picioare SHi trinteshte la vorbe fara sa se gindeasca Am vazut multa lume cu duh sal socoteasca. Iata de ce talente avem noi trebuintza! (GR. ALEXANDRESCU Satira Duhului meu)