SÁPA (lat. sappa) s. f. 1. Unealta compusa dintro lama metalica plana sau putzin concava cu coada de lemn folosita la efectuarea unor lucrari manuale in agricultura (sapat prashit) in minerit (pentru deplasarea minereului sau a carbunelui spre locul de incarcare) etc. ◊ Expr. A ajunge (sau a aduce a lasa etc.) la (sau in) sapa de lemn = a (se) ruina. ♦ Munca depusa pentru sapat prashit. 2. S. de foraj = dispozitiv montat la capatul inferior al garniturii de prajini de foraj cu care se executa dislocarea rocilor in vederea realizarii gaurii de sonda. Se deosebesc: s. cu lame (care lucreaza prin taiere shi ashchiere) s. cu discuri (care lucreaza prin despicare in plan vertical) shi s. cu role (prevazute cu dintzi sau cu diamante care lucreaza prin despicare shi sfaramare).