saba av [At: ALR I, 1986/80 / E: nct] (Reg; îe) A se purta ~ A merge repede Si: a se grăbi (2).

Saba f. oraș în Arabia antică, a cărui regină se duse să viziteze pe Solomon împărat.

sabá adv. (reg.; în expr.) a se purta sabá = a merge repede, a se grăbi.

SABA 1. Stat antic (milen. 1 î. Hr.), semilegendar, în SV pen. Arabia, pe teritoriul actual al Yemenelui, Potrivit mitologiei biblice, o regină din S. s-ar fi căsătorit în sec. 10 î. Hr. cu Solomon, regele statului israelito-iudeu. 2. Ins. în arh. Antilele Mici (M. Caraibilor) la 257 km ESE de ins. Puerto Rico; 13 km². Relief vulcanic, cu alt. max. de 887 m. Localit. pr.: Bottom, Windwardside. Batate, bumbac, trestie de zahăr. Ocupată de olandezi în 1632, face parte din Antilele Olandeze.

SABA, Umberto (pe numele adevărat Umberto Poli) (1883-1957), poet italian. Lirică de factură umanistă, expresie a unei experiențe dramatice rasiale, axată pe tema solitudinii și a nevoii de comunicare, a dragostei pentru existența simplă cu bucuriile sale obișnuite („Cantonierul”). Proză scurtă. Eseuri.

Saba v. Sava 9.