SĂRITOÁRE, săritori, s. f. (Rar) 1. Cascadă. Jiul... se prăbușește urlînd în săritoarea de la Zăval. VLAHUȚĂ, la TDRG. 2. Loc peste care se sare; obstacol. Nu mă îngrijesc eu de zidul ăsta, care n-are mai mult de cinci metri înălțime; e o «săritoare» neînsemnată. La TDRG.