SĂLTÁT, -Ă, săltați, -te, adj. 1. Care saltă, care sare; săltăreț. Mers săltat. (Adverbial) Femei tinere în rochii ușoare... pășeau mărunt și săltat, cu capul puțin înălțat, cu puncte de lumină în priviri. SADOVEANU, O. VIII 523. 2. Ridicat, înălțat. Prispa... era săltată numai de-o palmă deasupra curții. La CADE. ♦ (Familiar; despre copii) Crescut, măricel, ridicat.