SÎ́MBRĂ, sîmbre, s. f. (Învechit și regional) Asociație, tovărășie. Să nu vă prindeți voi în sîmbră cu călugărul acela. RETEGANUL, P. II 66. ♦ Întovărășire în vederea aratului sau a alcătuirii unei stîni pentru văratul oilor. Această însoțire sau tovărășie se numește prin părțile de sus ale Moldovei și prin Bucovina sîmbră sau sîmbrie. PAMFILE, A. R. 46.