răsur sm vz răsură³

răsur m. Bot. măceș: nu este răsur să n’aibă cusur PANN. [Tras din răsură].

răsúr m. (d. răsură 1). Un fel de trandafir sălbatic mic care crește pe la marginile pădurilor și pin poĭene (rosa púmila). V. rug și măceș.

răsúr, răsúri, s.f. (pop.) măceș.