rotocol [At: LB / V: ~coala sf ~oghele sfp ~ogoala ~ogol (Pl shi: ~ogoluri) / Pl: ~oale / E: roata¹ + ocol] 1 sn Imagine contur figura sau corp in forma de inel sau de cerc. 2 sn (Ilav) In ~ sau in ~ oale In forma de cerc sau in spirala. 3 sn (Ial) De jur imprejur. 4 sn Suprafatza rotunda. 5 sn (Reg) SHir lung de fan cosit format din adunarea brazdelor de o parte shi de alta spre mijlocul fanatzului. 6 sn Rotire (2). 7 sn (Ilav) Dea ~ogolu Dea rostogolul (1). 8 sn (Ie) A da ~ (sau ~oale) cuiva (sau Ia ceva) Ai da tarcoale. 9 sfp (Bot) Brumarele (3) (Phlox paniculata). 10 sfp (Bot; shif rotoghele) Ochiulboului (Callistephus chinensis). 1112 sna (Reg) Dans popular nedefinit mai indeaproape (shi melodia care se danseaza). 1314 a av (Pop) Rotund (12). 15 a (Reg) Varietate de mere nedefinita mai indeaproape.

rotogol ~oala sn vz rotocol

ROTOCÓL¹ rotocoale s. n. 1. Imagine contur figura sau corp in forma de disc de cerc sau de inel. In casa era intunerec. Numai focul din vatra raspindea un rotocol de lumina roshcata. REBREANU R. I 204. Rotocolul de lamiie ce pluteshte in fiece pahar iadoarme prin rotirea sa lenesha shi fermecata. DELAVRANCEA S. 140. Fine arabescuri in octogone rotocoale shi romboide. ODOBESCU S. II 188. ◊ Loc. adj. shi adv. In rotocol = in spirala. Berbecele... are coarnele... invirtite in rotocol k un melc. ODOBESCUSLAVICI la TDRG. ♦ Suprafatza rotunda. Pamintul a pierit de sub copite... cum piere gheatza in rotocolul copcii. GALACTION O. I 74. (In forma rotogol) TZiam scos plugul din ogor SHiam arat un rotogol. HODOSH P. P. 202. ◊ (Adverbial) In cerc Sub cer [vulturii] se rotesc rotocol. BENIUC V. 113. 2. Mishcare sau trasatura descriind unul sau mai multe cercuri; rotire. SHia pus iscalitura complicata cu fel de fel de rotocoale shi de puncte. BRATESCUVOINESHTI la CADE. ◊ Expr. A da rotocoale cuiva (sau la ceva) = a inconjura pe cineva (sau ceva) de mai multe ori ai da tircoale. Voda... la cal mi se uita Rotocoale i dadea. La TDRG. A da rotocol = a se roti a se mishca in cerc. Varianta: rotogól (COSHBUC AE. 16 HODOSH P. P. 202) rotogoale (DUMITRIU N. 227 G. M. ZAMFIRESCU SF. M. N. I 166) shi rotogoluri (CAMILAR N. I 241) s. n.

ROTOCÓL² OÁLA rotocoli oale adj. (Popular) Rotund in forma de cerc. Satul mic shi rotocol. PANN P. V. I 112. (SHi in forma rotogol) La capatul patului Meri cu mere rotungioare Cu frunzele rotogoale. MARIAN I. 306. Varianta: rotogól oála adj.

ROTOGÓL² OÁLA adj. v. rotocol².

ROTOGÓL¹ s. n. v. rotocol¹.

ROTOCÓL ~oále n. 1) Figura sau corp in forma de cerc. ~oale de fum. ◊ In ~ in (forma de) spirala. 2) Mishcare circulara; rotire; roata. * A da ~oale cuiva (sau la ceva) a se invarti in jurul cuiva (sau a ceva); a da tarcoale. /roata + ocol

rotocol n. cerc disc circular. [Compus sinonimic ibrid format din lat. rota shi slav. ocol].

rotocól shi gól n. pl. oale (met. din tircol shi torocala. V. otrocol. Cp. shi cu rostogol shi vircol). Vest. Lucru ratund: copiiĭ aŭ taĭat rotogoale de hirtie locomotiva scotea rotogoale de fum. V. volbura shi sul.

rotocól¹ (pop.) adj. m. pl. rotocóli; f. rotocoála pl. rotocoále

rotocól² s. n. pl. rotocoále

rotocól adj. m. pl. rotocóli; f. sg. rotocoála pl. rotocoále

rotocól s. n. pl. rotocoále

rotocol

rotocol.

ROTOCOÁLE s. pl. v. brumarea ochiulboului.

rotocoale s. pl. v. BRUMAREA. OCHIULBOULUI.

ROTOCÓL adj. v. circular rotund.

ROTOCÓL s. v. intoarcere invarteala invartire invartit invartitura rasucire roaba rotatzie rotire rotit.

ROTOCÓL s. 1. v. cerc. 2. cerc colac. (Din hornuri se inaltza ~oale de fum.)

rotocol adj. v. CIRCULAR. ROTUND.

rotocol s. v. INTOARCERE. INVIRTEALA. INVIRTIRE. INVIRTIT. INVIRTITURA. RASUCIRE. ROABA. ROTATZIE. ROTIRE. ROTIT.

ROTOCOL s. 1. cerc (rar) armean. (~ la suprafatza unei ape.) 2. cerc colac. (Din hornuri se inaltza ~oale de fum.)

a baga rotocoale expr. a fuma