RIDICATÚRA ridicaturi s. f. 1. Inaltzime proeminentza; loc ridicat dimb. Nu era chiar un deal caci nicairi ridicatura de pamint nu trecea de inaltzimea unui copac mare. CAMIL PETRESCU O. I 27. 2. Ridicare (I 1) de lucruri grele. (Cu pronuntzare regionala) Mosh Nichifor fugea de caraushie deshi scotea ochii; el se ferea de radicaturi pentru k se temea de surpatura. CREANGA P. 107.