richiab sm [At: (a. 1715) ȘIO II², 99 / V: ~ap, rechi~, rechiap / Pl: ~i / E: tc rikyab] (Tcî) 1 Rangul de ofițer superior în suita împăratului (care era alcătuită din patru ofițeri). 2 Persoană care are rangul de richiab (1). 3 Funcția richiabului (2). 4 Titlul richaibului (2). 5 Perioada cât richiabul (2) și a exercitat funcția. 6 (Îs) ~ caimacam Nume dat locțiitorului marelui vizir. 7 (îs) ~ap-imbrohor Nume date marelui comis al sultanului. 8 Nume dat puterii imperiale turcești.

richĭáb, V. rechĭab.

rechiab sm vz richiab

rechĭáb, richĭáb și -chĭáp n. pl. urĭ (turc. ar. rikiab. V. rechiptar). Vechĭ. Suită (compusă din patru curtizanĭ care-ĭ țineaŭ sultanuluĭ scara cînd încălica). Fig. Guvernu turcesc.