reîncarnare sf vz reincarnare

REÎNCARNÁRE s.f. v. reincarnare.

REINCARNÁ, reincarnez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) incarna din nou. ♦ Refl. (în unele concepții mistice; despre sufletul omului) A trece, după moarte, în alt corp (de om sau de animal). [Var.: reîncarná vb. I] – Din fr. réincarner.

REINCARNÁRE, reincarnări, s. f. Faptul de a (se) reincarna; reincarnație. [Var.: reîncarnáre s. f.] – V. reincarna.

reincarna [At: DL / V: reîn~ / Pzi: ~nez / E: re¹- + incarna] 1-2 vtr A (se) incarna din nou. 3 vr (În unele concepții mistice; d. sufletul omului) A trece, după moarte, în alt corp (de om sau de animal).

reincarnare sf [At: DM / V: reîn~ / Pl: ~nări / E: reincarna] Concepție mistică potrivit căreia sufletul, după moarte, trece în alt corp (de om sau de animal).

reîncarna v vz reincarna

REINCARNÁ, reincarnez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) incarna din nou. ♦ Refl. (În unele concepții mistice; despre sufletul omului) A trece, după moarte, în alt corp (de om sau de animal). [Pr.: re-in-. – Var.: reîncarná vb. I] – Din fr. réincarner.

REINCARNÁRE, reincarnări, s. f. Faptul de a (se) reincarna; reincarnație. [Pr.: re-in-. – Var.: reîncarnáre s. f.] – V. reincarna.

REINCARNÁ, reincarnez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) incarna din nou. – Variantă: reîncarná vb. I.

REINCARNÁRE, reincarnări, s. f. Acțiunea de a (se) reincarna și rezultatul ei; concepție mistică potrivit căreia sufletul, după moarte, trece în alte ființe. V. metempsihoză. Variantă: reîncarnare s. f.

REINCARNÁ vb. I. tr., refl. A (se) încarna din nou. [Pron. re-in-, var. reîncarna vb. I. / cf. fr. réincarner].

REINCARNÁRE s.f. Acțiunea de a (se) reincarna și rezultatul ei; reincarnație. ♦ Concepție mistică potrivit căreia sufletul, după moarte, trece în alt trup. V. metempsihoză. [Pron. re-in-, var. reîncarnare s.f. / < reincarna].

REÎNCARNÁ vb. I. v. reincarna.

REINCARNÁ vb. tr., refl. a (se) încarna din nou. (< fr. réincarner)

A SE REINCARNÁ se ~eáză intranz. 1) A se incarna din nou. 2) (despre suflet; în unele concepții mistice) A trece după moarte în alt corp (de om sau de animal). /<fr. réincarner

A REINCARNÁ ~éz tranz. 1) A incarna din nou. 2) A face să se reincarneze. [Sil. re-in-] /<fr. réincarner

!reîncarnare s. f., g.-d. art. reîncarnării; pl. reîncarnări

reîncarnáre v. reincarnáre

!reîncarna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reîncarnez, 3 reîncarnează; conj. prez. 1 sg. să reîncarnez, 3 să reîncarneze

!reincarná/reîncarná (a ~) vb., ind. prez. 3 reincarneáză/reîncarneáză

!reincarnáre/reîncarnáre s. f., g.-d. art. reincarnắrii/reîncarnắrii; pl. reincarnắri/reîncarnắri

reîncarná v. reincarná

reincarná vb., ind. prez. 1 sg. reincarnéz, 3 sg. și pl. reincarneáză

reincarnáre s. f., pl. reincarnări

REINCARNÁRE s. reincarnație. (Credința în ~.)

REINCARNARE s. reincarnație. (Credința în ~.)