opțiuni
  • info

2 intrări

15 definiții

din care

Explicative DEX

REUTILÁRE, reutilări, s. f. Acțiunea de a reutila și rezultatul ei. [Pr.: re-u-] – V. reutila.

REUTILÁRE, reutilări, s. f. Acțiunea de a reutila și rezultatul ei. [Pr.: re-u-] – V. reutila.

reutilare sf [At: DLR / P: re-u~ / Pl: ~lări / E: reutila] 1 Înzestrare cu utilaje noi. 2 Utilare din nou.

REUTILÁRE s. f. Acțiunea de a reutila și rezultatul ei.

REUTILÁRE s.f. Acțiunea de a reutila și rezultatul ei. [< reutila].

REUTILÁ, reutilez, vb. I. Tranz. A utila din nou, a înzestra cu utilaje noi. [Pr.: re-u-] – Pref. re- + utila.

reutila vt [At: DL / P: re-u~ / Pzi: ~lez / E: re1- + utila] 1 A înzestra cu utilaje noi. 2 A utila din nou.

REUTILÁ, reutilez, vb. I. Tranz. A utila din nou, a înzestra cu utilaje noi. [Pr.: re-u-] – Re1- + utila.

REUTILÁ, reutilez, vb. I. Tranz. A utila din nou, a înzestra cu un nou utilaj.

REUTILÁ vb. I. tr. A înzestra cu un nou utilaj. [Pron. re-u-. / < re- + utila].

REUTILÁ vb. tr. a utila din nou, a înzestra cu noi utilaje. (< re1- + utila)

A REUTILÁ ~éz tranz. A utila din nou; a înzestra cu utilaje noi. [Sil. re-u-] /re- + a utila

Ortografice DOOM

*reutiláre (re-u-) s. f., g.-d. art. reutilắrii; pl. reutilắri

reutiláre s. f. (sil. re-u-), pl. reutilări

reutilá (a ~) (re-u-) vb., ind. prez. 3 reutileáză

reutilá vb. (sil. re-u-), ind. prez. 1 sg. reutiléz, 3 sg. și pl. reutileáză

Intrare: reutilare
reutilare substantiv feminin
  • silabație: re-u- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reutilare
  • reutilarea
plural
  • reutilări
  • reutilările
genitiv-dativ singular
  • reutilări
  • reutilării
plural
  • reutilări
  • reutilărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: reutila
  • silabație: re-u- info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reutila
  • reutilare
  • reutilat
  • reutilatu‑
  • reutilând
  • reutilându‑
 singular plural
  • reutilează
  • reutilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reutilez
 (să)
  • reutilez
  • reutilam
  • reutilai
  • reutilasem
a II-a (tu)
  • reutilezi
 (să)
  • reutilezi
  • reutilai
  • reutilași
  • reutilaseși
a III-a (el, ea)
  • reutilează
 (să)
  • reutileze
  • reutila
  • reutilă
  • reutilase
plural I (noi)
  • reutilăm
 (să)
  • reutilăm
  • reutilam
  • reutilarăm
  • reutilaserăm
  • reutilasem
a II-a (voi)
  • reutilați
 (să)
  • reutilați
  • reutilați
  • reutilarăți
  • reutilaserăți
  • reutilaseți
a III-a (ei, ele)
  • reutilează
 (să)
  • reutileze
  • reutilau
  • reutilară
  • reutilaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

reutilare, reutilărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a reutila și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
  • vezi reutila DEX '09 DEX '98 DN

reutila, reutilezverb

  • 1. A utila din nou, a înzestra cu utilaje noi. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
  • Prefix re- + utila. DEX '09 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „reutilare”

Visit YouGlish.com