RETZÍNE vb. I. tr. 1. a tzine in loc a impiedica de la ceva. ◊ a tzine inchis arestat a priva de libertate. 2. a tzine asupra sa a pastra. 3. a rezerva. 4. a opri o parte dintro suma de bani cuvenita cuiva. 5. a tzine minte. 6. (jur.) a se admite de catre instantza existentza unei stari de fapt pe baza probelor. II. tr. refl. (fig.) a (se) stapani. (dupa fr. retenir)