RETICÉNTZA s.f. Omisiune voita ocolire a unui lucru care trebuie spus; retzinere atitudine retzinuta rezervata intro anumita chestiune. ♦ Figura de stil prin care cineva ishi intrerupe deodata shirul gandirii pentru a trece la o alta idee lasand numai sa se intzeleaga ceea ce ar fi voit sa spuna. [< fr. réticence cf. lat. reticentia].