reticentza sf [At: SHAINEANU / V: (ivr) ~tzie / Pl: ~tze / E: fr réticence lat reticentia] Trecere sub tacere a unui lucru care trebuie spus Si: omisiune retzinere. 2 Rezerva intro anumita chestiune. 3 Figura de stil prin care vorbitorul intrerupandushi exprimarea lasa totushi sa se intzeleaga lucrurile trecute sub tacere.