RAZUITÓR OÁRE (1) razuitoare s. n. (2 3) razuitori s. f. 1. S. n. Unealta folosita la razuirea lemnului sau a unor piese de metal. 2. S. f. Razatoare. 3. S. f. Unealta cu care se razuiesc diferite obiecte (pentru a le curatza). ♦ Mashina cu care se indeparteaza radiculele de pe bobul de orez incoltzit. ♦ Unealta in forma de tarnacop mic sau de sapa cu care se curatza noroiul gheatza etc. adunate intre shinele shi contrashinele unui pasaj de nivel. [Pr.: zui] Razui + suf. itor.