RĂZĂTOÁRE, răzători, s. f. 1. Unealtă de bucătărie din tablă, cu găurele (zimțate), pe care se rad zarzavaturi, cașcaval etc. Cînd eram La maica fată, Mîncam turtă coaptă-n vatră Și rasă pe răzătoare, Fața-mi era ca o floare. SEVASTOS, C. 227. 2. Obiect, de obicei de oțel, în formă de lamă, fixat la intrarea într-o casă și de care se rade noroiul, de pe încălțăminte.