RASUCÍRE rasuciri s. f. 1. Actziunea de a (se) rasuci shi rezultatul ei; rasuceala. 2. Defect al pieselor de cherestea produs la uscare care face k suprafatza lor sa devina elicoidala. 3. (Bot.; in sintagma) Rasucirea frunzelor = boala virotica a cartofului a tutunului shi a patlagelelor roshii manifestata prin ingalbenirea shi rasucirea frunzelor shi oprirea din dezvoltare a plantelor. V. rasuci.