RASPICÁ raspíc vb. I. Tranz. (Invechit shi arhaizant) 1. A strabate a despica. Privesc mindrul vultur... Cum falnic raspica a soarelui raza. DONICI la TDRG. ◊ (Poetic) Deai fi k mine tinar shi deai iubi in fine... numai atunci miai putea spune K tu raspici cu mintea cumplitele furtune Cen pieptumi se ridica. MACEDONSKI O. II 150. ♦ Fig. A analiza. A raspica shi a patrunde cu deamaruntul toate rasfatzarile de stil ale unui autor... este mai tot asha de anevoie. ODOBESCU S. II 484. 2. A rosti a spune a pronuntza lamurit deslushit. Nici bratzele sa le ridic Eu nam avut puterea SHi nici cuvinte sa raspic: SHi mangrozea durerea. COSHBUC P. II 268. ◊ (Metaforic) Frumos cinto turturica Ea din grai ashami raspica: Ian ieshi mindro pinan poarta De vezi dorul cum ma poarta. HODOSH P. P. 39. ♦ A explica limpede. Aceasta credintza a rominilor se afla raspicata chiar shi in unele poezii poporane. MARIAN O. I 20.