RASFẮTZ rasfatzuri s. n. 1. Faptul de a (se) rasfatza; mingiiere alintare; (depreciativ) razgiiere. Rasfatzurile sale sint dulci shi gratzioase. BOLINTINEANU la TDRG. ♦ (Rar) Zburdare zburdaciune. [Miercanele] sa aruncau pe rasfatz; rupeau pamintul in fuga. DELAVRANCEA S. 17. 2. Desfatare placere. Artistul crease pentru rasfatzul ochilor sadind boschete shi tufare plopi gingashi cu foile albe. ANGHEL PR. 58. Miaduc aminte de zilele copilariei. Zile de rasfatz ale copilariei mele. VLAHUTZA O. A. II 248. 3. Huzur imbuibare belshug. Se tem k te ducen pierire Belshugul prin trai cu rasfatz. COSHBUC P. I 324. ◊ Loc. adv. In rasfatz = in lux in belshug. Teai pomenit in huzur shin rasfatz de cum ai deschis ochii. VLAHUTZA O. A. II 280.