RASCRÚCE rascruci s. f. I. 1. (La pl. cu valoare de sg.) Loc unde se incrucisheaza sau de unde se separa doua sau mai multe drumuri; raspintie. Plingeo mierlantro rachita La rascruci in DealuMare. GOGA P. 85. Sus la rascruci Vin trei haiduci Pe cai maruntzi. IOSIF V. 60. Apuca pe ici tot inainte shi cum i ajunge in rascrucile drumului ai sa shi dai de gradina ursului. CREANGA P. 215. ♦ Rascrucile cerului = punctul de pe bolta cereasca in care se afla soarele la amiaza; zenit. Soarele varsa potop de foc din rascrucile cerului. SANDUALDEA U. P. 58. Soarele mai k pashise peste rascrucile cerului. HOGASH M. N. 160. ◊ Loc. adj. shi adv. In rascruce = in forma de cruce; crucish. Nu va voi putea deci spune daca ele [movilele] trebuiesc despicate... in rascruce. ODOBESCU S. II 266. Dar moi duce... Undei drumul in rascruce. ALECSANDRI P. P. 275. 2. Fig. Moment crucial in viatza unui om a unui popor etc. Moment de rascruce al istoriei. II. Obiect in forma de cruce sau ashezat in cruce. 1. Partea carului de care se prind shleaurile; cruce. Miai... a pus mina pe shtreangurile cailor shi a inceput sa le desfaca din rascruci. PREDA I. 120. 2. Cruce de lemn care imparte o fereastra in mai multe despartzituri. 3. Fofelnitza. Varianta: (regional) rắscrúciu rascruciuri (MACEDONSKI O. III 94) s. n.