RARITÚRA rarituri s. f. Actziunea de a (se) rari; loc ramas liber intre obiectele ashezate rar. Zarii pintre rariturile copacilor un orash mare. GORJAN H. I 113. ♦ Loc (intro padure intrun cimp) cu vegetatzie rara. La un moshiroi se lasa numai un fir de popushoi... prea rareori cite doua cind insa acestea se afla intro raritura. PAMFILE A. R. 73. [Robinson] se cam tot departa de codrii cei mari mergind prin rarituri. DRAGHICI R. 62. ♦ Defect al unei tzesaturi care are intrun loc urzeala sau batatura mai rare decit in rest.