Definitzia cu ID-ul 506317:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
rápan (nuri) s. n. 1. Riie la cal ciine sau porc. 2. Eruptzie pustula chelbe. Var. arap. Sb. rapa „buba escara” rapun „cu bube cu escare”. Mai putzin probabila der. din sl. svrabŭ „riie” (Cihac II 305) sl. svrabinu „care da mincarimi” (Scriban Conv. Lit. 1911 936) din germ. Rappe „coji” (Pushcariu Dacor. II 605; REW 7059) sau din germ. medie Rapfe „riie” gepid. *rappôns (Pushcariu Lr. 273). Sb. rapa sau pl. rape „denivelari” a dat in rom. rap s. n. (cosh denivelare) cuvint rar folosit de TZichindeal al carui pl. rapuri a dat un sing. analogic rapure (var. rapura rapuri rapurei) s. f. (Banat bubulitza; Banat Trans. eruptzie pustula) cf. ALR I 25 shi 129. Der. rapanos adj. (cu rapan).