RÁMURA ramuri s. f. 1. Fiecare dintre ramificatziile unui trunchi de arbore (v. creanga craca) sau ale tulpinii unei plante; ram. Ramurile copacilor o izbeau peste fatza cringurile i zgiriase miinile shi ea tot inainte mergea. ISPIRESCU L. 55. Iar din inima lui simte un copac cum k rasare Care creshte intro clipa k in veacuri mereu creshte Cua lui ramuri peste lume peste mare se latzeshte. EMINESCU O. I 142. ♦ Fiecare dintre ramificatziile coarnelor cerbului shi ale capriorului. Capriorul cu ramurile coarnelor culcate pe spate se napusti in frunzishul intunecat. C. PETRESCU S. 20. Ce falnic ishi purta [cerbul] coarnele cu zece ramuri. DELAVRANCEA O. II 119. ♦ Diviziune a unui curs de apa principal a unui masiv muntos etc. Ramura occidentala a Carpatzilor. ♦ (Prin analogie) Diviziune a unei artere a unui nerv etc. ♦ Fig. Ramificatzie a unei familii a unui popor. Este cunoscut k familia Cantacuzino este originara din Frantza din ramura Valois. BALCESCU O. I 85. 2. Fig. Diviziune a unei discipline shtiintzifice sector al unei activitatzi practice. Algebra este o ramura a matematicii. Pl. shi: ramure (MACEDONSKI O. I 256).