raft² sn [At: VARLAAM, C. 366 / V: raht, reht / Pl: ~uri / E: tc raht] (Înv; mpl) 1 Harnașament de lux. 2 Panglică. 3 Ciucure (1).

raft¹ sn [At: POLIZU / Pl: ~uri / E: tc raf (dal raft)] 1 Poliță așezată într-un dulap sau fixată de-a lungul pereților unei camere. 2 (Reg) Firidă (1).

RAFT², rafturi, s. n. (Învechit, mai ales la pl.) Harnașament de lux. Hai, murgule, hai, Pe coastă de plai. Ce lași tu drumul Ș-apuci colnicul? Ori zeaua te-apasă, Ori șaua te-ndeasă, Ori frîul cu fluturi, Ori scumpele rafturi. ALECSANDRI, P. P. 63.

RAFT¹, rafturi, s. n. Poliță așezată într-un dulap sau fixată de-a lungul pereților unei camere (în special la magazine). În cele mai multe rafturi se înșirau sticle de băuturi. DUMITRIU, P. F. 48. Dacă ar fi fost un cetitor, ar fi avut acum în rafturile bibliotecii prietinii cei mai devotați. SADOVEANU, E. 43. Se vedea un perete întreg, îmbrăcat cu rafturi de cărți. C. PETRESCU, Î. II 186.

RAFT ~uri n. Poliță într-un dulap sau de-a lungul unui perete. /<ucr. raf(t)

RAFT s.n. (Mold., ȚR) Harnașament de lux. A: Nu era ei acolo griji de pluguri, de boi, nice de cai cu rafturi scumpe. VARLAAM. Era împodobiti cu hașele și cu rahturi de argint. ILIODOR; cf. M. COSTIN; DOSOFTEI, VS; CANTEMIR, IST.; N. COSTIN. B: Vezi cîte un om, fiind călare pre cal bun, împodobit cu rafturi. MĂRG. 1691, 19^r. Caii și catîrile poartă rafturi poleite. MĂRG. 1746, 24^v; cf. VARLAAM-IOASAF; MĂRG 1691, 23^v; PAN., 40^v; NEAGOE; MĂRG. 1746, 19^r. Variante: raht (ILIODOR). Etimologie: tc. raht. Cf. t a c î m (1).

raft n. tacâm de cal: frâne cu fluturi ori scumpele rafturi POP. [Turc. RAHT].

raft n. poliță pentru așezat mărfuri. [Turc. RAFT, suport de fereastră].

1) raft și (vechĭ) raht n., pl. urĭ (turc. raht, harnașament, cotizațiune, d. pers. raht, preparative: sîrb. raht). Vechĭ. Harnașament de lux.

2) raft n., pl. urĭ (turc. raft, glaf, d. pers. raht, mobile, bulendre; alb. raft. Turc. se maĭ zice și raf [ar. ref], poliță, raft, de unde vine sîrb. raf și ngr. rafi). Poliță de dulap (la prăvălie, la bibliotecă): rafturĭ pline de marfă, de cărțĭ.

raft s. n., pl. ráfturi

raft (poliță, harnașament) s. n., pl. ráfturi

RAFT s. poliță, (reg.) corlată. (~ la o etajeră.)

RAFT s. poliță, (reg.) corlată. (~ la o etajeră.)

raft (ráfturi), s. n. – Poliță, etajeră. – Var. înv. raf. Mr. arafă. Tc. raf(t) (Tiktin), cf. ngr. ρόφι, alb., bg. raft.

raft (ráfturi), s. n. – Harnașament, hamuri. Tc. raft < per. raht (Șeineanu, II, 299), cf. ngr. ῥάχτια, sb. raht. – Der. rahtivan (var. rară raftivan), s. m. (slujbaș care se îngrijea de rafturile cailor de la curte), din tc. rahtevan; înrăfturat, adj. (înșeuat).

RAFT [ræft], George (1903-1980), actor american de film. Cel mai rapid dansator de Charleston din lume devine pe ecran unul dintre cei mai celebri gangsteri ai anilor ’30 din sec. 20 („Scarface”).

raft, rafturi s. n. 1. (glum.) șezut, dos. 2. (intl.) arest, celulă. 3. stomac. 4. pat.