RĂZGÎIÁT, -Ă, răzgîiați, -te, adj. Alintat, răsfățat. Boala m-a schimbat în copil răzgîiat. DELAVRANCEA, O. II 361. ♦ Fig. (Neobișnuit) Desfătat, satisfăcut; îmbuibat. Pe cîmpul de bătălie vede mereu moartea răzgîiată trăgîndu-și fără milă danțul prin vecini. ODOBESCU, S. III 595.